O consolă de jocuri video sau VIDEO GAME CONSOLE este un sistem dedicat jocurilor video, ce reprezintă de fapt un sistem de calcul pentru entertainment. Termenul este folosit pentru a face diferenţa între un sistem dedicat exclusiv jocurilor , un computer personal (care are o mulţime de alte funcţii implementate) sau sistemele pentru jocuri arcade care sunt folosite in scopuri comerciale de către firme care le cumpără iar mai apoi percep taxa pentru ca cineva să se poată juca. Datorită faptului că îi lipseşte un ecran propriu care afişeze imagini, un televizor sau un monitor de computer este de obicei folosit în schimb.
Termenul “video” (consolă de jocuri video) se referea de obicei la un dispozitiv de afişare, dar acum odată cu folosirea intensivă a formulării: “joc video”, expresia se poate referi la toate dispozitivele de afişare. Termenul “consolă” este întâlnit în manualele de utilizare a majorităţii vechilor sisteme de jocuri video. Cu toate acestea, folosirea lui nu este sinonimă cu “sistem de jocuri video”, ci se referă la o parte specifică a sistemului. Atari 2600, NES şi alte console din acele timpuri se numeau “sisteme de jocuri video”.
Prima companie ce a folosit expresia “consolă” ca referire la un sistem de jocuri video a fost Fairchild cu Video Entertainment System în 1976.
Elementele unei console de jocuri
Controller: cu ajutorul acestora utilizatorul poate introduce date sau interacţiona cu obiectele de pe ecran.
Sursa de energie: o sursă de energie transformă curentul alternativ 100-240 V într-un curent de voltajul necesar consolei.
Consolă/Unitatea: Unitatea este carcasa unde se conectează televizorul, controllere şi jocul video. De obicei conţine un microprocesor, memorie RAM, şi un coprocesor pentru audio-video. Pentru sistemele actuale unitatea are specificatii tehnice mai extinse care le vom detalia in alte articole.
Prima generaţie
Cu toate ca prima generatie de jocuri pe calculator a aparut in anii ’50 a fost necesar sa treaca doua decenii pana cand, in 1972 Magnavox a realizat prima consola de jocuri video pentru acasa (home video game console), numita Magnavox Odyssey.
Odyssey a avut un succes moderat iar pana ce nu a fost popularizata consola PONG pentru jocurile arcade a celor de la Atari publicul larg nu a inceput sa cunoasca cu adevarat industria care urma sa apara. Incepand cu 1975 Magnavox, inclinandu-se in fata popularitatii de care se bucura PONG a incetat dezvoltarea Odyssey-ei, incepand productia unei noi serii denumita Odyssey 100, urmata imediat de catre raspunsul celor de la Atari care au produs Sears deschizand astfel in randul consumatorilor apetitul pentru astfel de produse.
A doua generatie
A doua generaţie de console pentru jocuri video cuprinde consola Fairchild (Video Entertainment System) produsă începand cu anul 1976. Chiar dacă existau versiuni anterioare de console video care foloseau casete, acestea nu conţineau nicio informaţie funcţionând atât ca întrerupatoare ori, altfel, intreaga consola fiind goala iar caseta continea toate componentele jocului.
VES cu toate ca avea microprocesoare programabile, casetele erau folosite ca chip ROM pentru a stoca instructiuni ale microprocesorului. RCA şi ATARI si-au revazut imediat propriile sale console bazate pe casete.
Criza de pe piata consolelor de jocuri video din 1977
VCS a continuat sa producă profit chiar şi dupa criza din 1977 iar Bally(cu al lor Bally Astrocade Home Library Computer din 1977) cât şi Magnavox (cu Odyssey din 1978) au vîndut propriile console programabile bazate pe casete. Oricum indistria consolelor pentru jocuri video nu a fost revitalizată până ce Atari nu a reuşit lovitura cu al său Space Invaders in 1980.
Mulţi consumatori au cumparat o consola Atari doar pentru Space Invaders, care în curând a devenit un trend al producătorilor de console pentru jocuri atât pentru titlurile din seriile arcade cât şi pentru spoturile consolelor de jocuri susţinând nevoia unei experienţe arcade acasă. La începutul anilor 1980 multe alte companii au început sa producă console pentru jocurile video pe cont propriu, unele dintre ele fiind din punct de vedere tehnic cu mult superioare consolei Atari 2600. Cu toate acestea Atari continua sa domine piata consolelor de jocuri la inceputul anilor ’80.
Criza de pe piaţa consolelor de jocuri video din 1983
Începând cu anul 1983 a avut loc o a doua criză pe această piaţă a jocurilor video. Intrarea pe piaţă a unor firme mai mici, cu produse de slabă calitate a făcut chiar şi proiectul E.T. al celor de la Atari să nu se bucure de succes, făcând ca atenţia multor consumatori şi distribuitori să se îndrepte şi în alte direcţii, abandonând-uşi propriile console de jocuri video. Mattel Electronics şi-a vândut drepturile asupra sistemului Intellvision corporaţiei INTV care a continuat să producă consolele şi să dezvolte noi jocuri pentru Intellivision pana in 1991. Toate celelalte console de jocuri nord americane au fost scoase de pe piaţă începând cu 1984.
Astăzi cei mai cunoscuti producatori de console de jocuri sunt Nintendo, Sony şi Microsoft. Companii precum Sega şi Atari au făcut console anterior, dar acum au oprit producţia.
